Proiectul Geo 600

   Nu ştiu dacă aţi auzit de GEO 600 . Este un fel de detector de unde gravitaţionale ce se află amplasat în apropiere de Sarsted, în Germania.El este
capabil să detecteze unde gravitaţionale cu frecvenţe cuprinse între 50 HZ şi 1,5 kHZ.
Acest proiect a început în 1995 şi avea ca scop captarea undelor gravitaţionale, adică a pulsaţiilor din continuumul spaţiu-timp declanşate de obiecte
astronomice super dense, cum ar fi găurile negre sau stelele neutronice.   Acest lucru nu a fost realizat, în schimb, GEO 600 se pare să fi făcut cea
mai mare descoperire din istoria fizicii. Echipa de savanţi care lucrează în cadrul proiectului a sesizat că un zgomot a cărui sursa era neidentificată perturba reactorul.
Luni la rând s-au străduit să descopere acest mister, însă toate explicaţiile erau neplauzibile. La un moment dat, Craig Hogan, fizician, angajat la Laboratorul de Fizică a Particulelor din Fermilab, Illinois, şi-a dat seama că cei de la detector au dat peste o limită fundamentală a continuumului spaţiu-timp – punctul în care spaţiul şi timpul încetează să se mai comporte sub forma armonioasă descrisă de Einstein şi încep să se dizolve în « granule »,
tot aşa cum fotografia dintr-un ziar se fragmentează în puncte atunci când este mărită. Hogan spune că GEO 600 este supus unor convulsii microscopice de cuantum spaţio-temporal si că el crede că noi trăim într-o hologramă cosmică. Ideea nu este nouă, căci în anii 90, fizicianul Leonard Susskind, susţinea că Universul ar putea fi o hologramă, la fel ca şi experienţele noastre cotidiene, ele putând fi o proiecţie holografică a proceselor fizice care au loc pe o suprafaţă bidimensională aflatăla distanţă.
Acest lucru ne face să concluzionăm că : informaţia 3D a unei stele precursoare poate fi complet încifrată în orizontul 2D al găurii negre rezultate. Rămânând pe principiul holografic, materialul spaţiu-timp devine granulat şi format din unităţi minuscule asemănătoare pixelilor, dar de o sută
de miliarde ori mai mici decât un proton. Acest raport este cunoscut sub numele de scara Plank şi echivalează cu valoarea de 10 – 35 metri.Mărimea Plank este imaginabilă ca experiment, aşa încât nimeni nu a visat cândva că granulele din spaţiu-timp ar putea fi vreodată percepute.
Hogan a înţeles acest aspect şi a afirmat că: dacă continuumul spaţiu-timp este o hologramă granulată, atunci Universul

Comments: 0