Retroreflector pe luna

  Intrecerea a doua mari puteri – SUA si URSS – a prins diverse forme: economice, politice sau militare. Acestea doua isi disputau suprematia globala pe toate planurile, dar cea mai frumoasa intrecere a fost data pe taramul stiintei: intrecerea aerospatiala. In 1969, intreaga omenire avea sa fie conectata la un eveniment epocal: primul pas pe Luna. Era colonizarilor spatiale a inceput odata cu primul om pe Luna, si cu celebrele cuvinte rostite de Neil Armstrong: „Un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire!” Dar nu despre aselenizare vom discuta aici, ci despre primul retroreflector plasat pe Luna.

  Cel mai faimos astronaut, Neil Armstrong a fost primul care a pasit pe Luna, acum 42 de ani. Milioane de oameni au vazut imagini cu aceasta reusita, desi inca mai exista sceptici care cred ca omul nu a ajuns niciodata pe Luna.

Pe langa urmele lasate pe suprafata lunara si un seismograf pasiv, Armstrong a mai lasat ceva, un retroreflector. Astronautii Buzz Aldrin si Neil Armstrong l-au lasat aici pe 21 iulie 1969 iar acesta este folosit si astazi, fiind singurul experiment Apollo care inca mai ruleaza.

Retroreflectorul consta intr-o serie de reflectoare mai mici, realizate dintr-un tip special de oglinzi cu proprietatea de a reflecta intotdeauna lumina din directia din care provine aceasta. Aceste reflectoare pot fi luminate de un laser de pe Pamant. Fasciculul de laser reflectat poate fi observat cu ajutorul unui telescop, oferind o masuratoare foarte precisa a distantei dintre Pamant si Luna. Chiar si dupa mai bine de 40 de ani, este singurul experiment Apollo care intoarce date pe Pamant si inca mai functioneaza. Multe dintre aceste masuratori au fost realizate la Observatorul McDonald din Texas inca din 1969. Au fost realizate masuratori si din observatoare din Hawaii, California, Franta, Australia si Germania.

   Astfel se poate masura distanta dintre Luna si Pamant cu o marja de eroare de numai 3 centimetri, destul de precis, tinand cont ca Luna se afla la o distanta de 385.000 kilometri.

Distanta pana la Luna se calculeaza aproximativ folosind aceasta ecuatie:

Distanta = (Viteza luminii x Timpul necesar luminii pentru a ajunge inapoi) / 2

La suprafata Lunii, fasciculul de laser are doar 6,5 kilometri latime. Lumina reflectata este foarte slaba si nu poate fi vazuta cu ochiul liber: din 1017 fotoni trimisi spre reflector doar unul la un interval de cateva secunde ajunge inapoi pe Pamant, chiar si in conditii bune. Aceasta masuratoare este una dintre cele mai precise care s-a efectuat vreodata.

Experimentele au oferit multe informatii importante. Am aflat cu cat se distanteaza Luna de Pamant, am aflat despre variatia orbitei sale si am putut testa teoria relativitatii a lui Einstein. Aceste variatii in rotatie sunt in stransa legatura cu distributia masei in interiorul satelitului nostru si implica existenta unui nucleu mic, lichid.

Profesorul Carroll Alley de la Universitatea din Maryland, s-a ocupat de aceste experimente in toti acesti ani. Alley explica cum functioneaza: „Un puls de laser de pe Pamant loveste retroreflectorul aflat pe Luna, si-l trimite inapoi spre Pamant exact de unde a plecat. De obicei, ajunge doar un singur foton”.

Este dificil de „tintit” oglinzile, insa astronomii fac acest lucru de 35 de ani. In acest fel, de cateva decenii, astronomii urmaresc orbita satelitului si ne-au adus numeroase date importante. Am aflat astfel ca Luna ar putea avea un nucleu lichid, ca se indeparteaza cu 3,8 cm pe an si ca forta universala a gravitatiei este foarte stabila. Fizicienii au putut folosi rezultatele experimentelor pentru a verifica teoria relativitatii a lui Einstein, sau pentru a examina orbita satelitului cu o precizie milimetrica, aceasta metoda fiind de 10 ori mai precisa decat cele folosite inainte. Si cine stie ce s-ar mai putea descoperi…

Reflectorul amplasat pe Luna a functionat corespunzator, desi la inceput au crezut ca ar putea fi acoperit de praf, sau distrus de meteoriti. Neavand nevoie de o sursa de energie, acest experiment continua, si cine stie, poate va fi folosit chiar peste alte zeci de ani.

Articolul a fost scris folosind informatii de pe siteul http://science.nasa.gov/

Comments: 0